Print

            Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul patrimoniului arheologic, conform Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările și completările ulterioare, art.9, alin. (1), (2), (3), (4), art. 45 alin. (2), Ordonanței nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, articolele 3, alin. (4), art. 19, lit. a) - j), art. 20, lit. a), b), c), art. 22, alin. (1), (2), (3), (4), cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, cu modificările și completările ulterioare, art. 49, alin. (1), (2), (3).

EXTRASE DIN ACTE NORMATIVE CU PRIVIRE LA

PROTEJAREA PATRIMONIULUI ARHEOLOGIC

  1. Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările și completările ulterioare

ART. 9

    (1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie, delimitatã pe baza reperelor topografice, geografice sau urbanistice, în funcţie de trama stradalã, relief şi caracteristicile monumentului istoric, dupã caz, prin care se asigurã conservarea integratã şi punerea în valoare a monumentului istoric şi a cadrului sãu construit sau natural.

    (2) Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizeazã, simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric, în condiţiile legii.

    (3) Autoritãţile publice locale competente vor include în planurile urbanistice şi în regulamentele aferente zonele de protecţie delimitate conform alin. (2).

    (4) În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publicã şi reglementãri speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii.

ART. 45

(2) Autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia sã realizeze studiile de fundamentare, delimitare şi instituire a zonelor de protecţie a monumentelor istorice, folosind numai personal de specialitate atestat.

  1. OG nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, cu modificările și completările ulterioare.

ART. 3

  (4) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autorităţile administraţiei publice locale colaborează şi răspund, conform legii, de activitatea de protejare a patrimoniului arheologic.

ART. 19

  În vederea protejării patrimoniului arheologic şi a respectării prevederilor legale în acest domeniu autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:

  a) cooperează cu organismele şi instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul protejării patrimoniului arheologic pentru punerea în aplicare şi respectarea masurilor şi deciziilor acestora;

  b) asigura protejarea patrimoniului arheologic rezultat ca urmare a cercetărilor arheologice sistematice sau preventive şi a descoperirilor arheologice întâmplătoare, aflate în domeniul public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale respective, alocând resurse financiare în acest scop;

  c) pot colabora cu persoane fizice sau juridice de drept public ori privat pentru finanţarea cercetării şi punerea în valoare a descoperirilor arheologice;

  d) finanţează cercetarea arheologică în vederea descărcării de sarcina arheologică a terenurilor pe care se efectuează lucrări publice pentru care sunt ordonatori principali de credite, prevăzând distinct sumele necesare în acest scop, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe;

  e) cuprind în programele de dezvoltare economico-sociala şi urbanistică, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea patrimoniului arheologic;

  f) aproba documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în conformitate cu avizele de specialitate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, şi elaborează sau modifica astfel de documentaţii în scopul stabilirii de măsuri de protejare a patrimoniului arheologic evidenţiat întâmplător ori ca urmare a cercetărilor arheologice preventive, potrivit legii;

  g) eliberează autorizaţia de construire şi desfiinţare numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru lucrări în zone cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat, descoperit întâmplător sau de interes arheologic prioritar;

  h) colaborează cu serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, transmiţând acestora informaţii actualizate cu privire la cererile de autorizare de construire în zonele de patrimoniu arheologic reperat;

  i) precizează în certificatul de urbanism regimul imobilelor aflate în zone cu patrimoniu arheologic reperat;

  j) iau masurile administrative corespunzătoare şi notifica proprietarilor şi titularilor de drepturi reale asupra imobilelor obligaţiile ce le revin pentru prevenirea degradării descoperirilor arheologice întâmplătoare.

  

ART. 20

  În domeniul protejării patrimoniului arheologic aflat în teritoriul sau administrativ de competenţa, primarul are următoarele atribuţii specifice:

  a) dispune suspendarea autorizaţiei de construire şi oprirea oricăror lucrări de construire sau de desfiinţare de construcţii, în situaţia descoperirii de vestigii arheologice ori de alte bunuri pentru care s-a declanşat procedura de clasare, anunţă în cel mai scurt timp serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor şi organizează paza descoperirilor arheologice întâmplătoare;

  b) eliberează autorizaţia de construire sau de desfiinţare, numai pe baza şi în conformitate cu prevederile avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, precum şi pentru lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător;

  c) asigura paza şi protecţia descoperirilor arheologice aflate în proprietate publică, apărute ca urmare a cercetărilor sistematice sau preventive, semnalând de urgenta serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor orice nerespectare a legii.

ART. 22

  (1) Autorităţile administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se găsesc zone de interes arheologic prioritar au obligaţia de a prevedea măsuri administrative şi tehnice pentru protejarea patrimoniului arheologic şi punerea sa în valoare prin integrarea acestuia în planurile de dezvoltare economica, sociala şi teritoriala a localităţilor.

  (2) Autorităţile prevăzute la alin. (1) au obligaţia sa prevadă în bugetele proprii fondurile necesare pentru:

  a) elaborarea şi, după caz, modificarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, în vederea protejării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic;

  b) elaborarea reglementarilor speciale de protecţie în zona;

  c) marcarea limitelor zonei de interes arheologic prioritar şi informarea publicului cu privire la regimul special de protecţie a zonei.

  (3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi pentru elaborarea documentaţiilor prevăzute la alin. (2) autorităţile administraţiei publice locale pot beneficia de transferuri cu destinaţie speciala din bugetul de stat, în condiţiile legii, precum şi de cofinanţare de la bugetul ministerelor implicate.

  (4) Avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului pentru zonele de interes arheologic prioritar se face de către Ministerul Culturii şi Cultelor.

  1. Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, cu modificările și completările ulterioare.

 

ART. 49

  (1) Persoanele fizice care au descoperit în mod întâmplător bunuri din categoria celor prevăzute la art. 46 alin. (1) sunt obligate să le predea, în termen de 72 de ore de la descoperire, primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost făcută descoperirea.

  (2) Primarul este obligat să înştiinţeze serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii, în termen de 72 de ore, cu privire la bunurile descoperite, luând totodată măsuri de pază şi de conservare a acestora.

  (3) Primarul este obligat să predea bunurile astfel descoperite, în termen de 10 zile, serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii.